Domnilor, daca ne vom incapatana sa disecam deznodamantul meciului de joi cu argumente ce tin de fotbal sau regulament, ne pierdem timpul si ne tocim circumvolutiunile.
Mai mult, daca vom insista pe tema “culorii” celui care a aruncat bricheta, vom constata ca nu vedem padurea din cauza copacilor. Pot argumenta asta, da’ sunt in criza de timp si de nervi pe moment… Credeti-ma pe cuvant, discutiile despre civilizatie si conduita n-au nici o legatura cu mizeria asta.

Propun urmatoarea abordare:
- s-au aruncat grenade din tribune? s-au montat mine antipersonal pe teren? DA.
Ce spune regulamentul? Intreruperea meciului? Ok. S-a aplicat.
Rezultatul? Dupa ce mafia a patentat expresia “acoperire regulamentara” pentru un penalty inventat, acum au aplicat-o pentru intreruperea unui meci. Ne facem ca nu intelegem, nu? Au PERFECTA ACOPERIRE IN REGULAMENTE.

Ceea ce ar trebui sa discutam este de ce nu s-a intrerupt meciul din tur din ghencea, sau cel de la Galati, sau cel de la Craiova, sau cel din Giulesti, tot cu cska, atunci cand norii stransi deasupra stadionului au adus o ploaie de scaune si pietre din ambele peluze.
Si daca vom analiza contextul, vom citi printre declaratii si vom analiza evenimentele colaterale, ne vom da seama de dimensiunea dramei.

Diaconu, acest spurcat cu antecedente, a cautat un pretext pentru a intrerupe meciul. Si l-a gasit. Daca nu se gasea un cretin/sluga platita sa arunce bricheta, ar fi inflamat el decizia cu cateva decizii. Si a oprit meciul. Pentru asta trebuie sa fii ori un Collina parasutat din alta tara in Giulesti la acest meci, aplicand orbeste un regulament rece, ori un instrument in mana mafiei ghenciste, ori un suporter cska. Diaconu indeplineste cu prisosinta ultimile doua criterii. Collina sigur nu e si nu doar pentru ca are par. Nici pentru ca se intalneste cu brigada prin benzinarii, in preziua meciului. Nici pentru ca a fost junior la cska. Nici pentru ca tac’so e salariatul lu’ Nasu’ sandu. NU. Ci pentru ca italianul cu mutra de alien nu ar fi arbitrat Inter - Milan altfel decat Milan - Inter.
Inculpatul diaconu, admiratorul manelismului in fotbal, suporterul cska diaconu, la urma urmei, a arbitrat si meciul tur. Suruburi, Bozovici, obiecte in teren. Scrie undeva prin regulamentele jigodiilor ca meciul se intrerupe doar cand este lovit arbitrul?! Nu. Doar ca penalul nu putea actiona impotriva echipei de suflet, rusinea perpetua a fostbalului romanesc.

Credeti ca s-ar intampla toate astea daca un terminat din increngatura lu’ diaconu nu ar fi superacoperit si securizat? Si-ar permite cineva sa creeze precedente in mijlocul unei competitii? S-au schimbat vremurile, regimurile politice, dar istoria se repeta. Clona bolsevica sfideaza conceptul de competitie sportiva si violeaza cu salbaticia soldatului rosu legile bunului simt. Iar in momentul asta nu mai vorbim doar despre becalopitec. Vorbim despre entitati care guverneaza mocirla social-politica in care ne scaldam cu totii.

Observati va rog printre rafalele de replici din ultimile zile disperarea ciobanului. Dupa ce a atins paroxismul nesimtirii cu acel autodenunt transformat in gluma, veriga lipsa a fost chemata la ordine. Nu din respect fata de opinia publica. Ci pentru ca jivina, prin lipsa de respect aratata fata de orice autoritate (DNA, ANAF, etc) le submineaza propria autoritate. I s-a atras (ultimativ) atentia sa se potoleasca. I-ati auzit declaratiile impaciuitoare? I s-a pus in vedere ca zboara la prima abatere. Si chiar va zbura. E ultimul an pentru jiji, e ultimul tun. Pun pariu ca dupa alegeri cska isi va schimba si ea patronul. Iar mutantul a priceput si el asta. E ultima sa zbatere. Face absolut orice pentru a-si atinge scopurile anul asta. Pentru ca stie ca e ultimul.

Din ratiuni care ne scapa (putem doar specula pe tema asta) politicul a decis schimbarea liniilor in fotbal. Pinalty, Badea, gheorghe.
Gheorghe a vizitat DNA de doua ori. Dupa prima “infatisare” (cea cu loteria) a plecat din guvern. A mai auzit cineva ceva despre scandalul Loteriei? Dupa a doua a vandut Rapidul. Pare bine pentru noi, numai ca nu pare o tranzactie comerciala ci una cu iz de santaj politic. Iar in lumea lor nu exista cadouri, ci doar favoruri care se platesc.
Un alt semidoct cu tupeu din fotbal (Borcea) a vandut o afacere cu gaz (cine dracu’ vinde afaceri cu gaz in vremurile astea?) si in schimb pare sa reuseasca nefacuta la dNHAMO - inlaturarea lui Badea.
Iancu nu se simte bine la Poli si pare sa isi pregateasca plecarea. Jaba e singurul care a si facut nani cateva nopti prin arest. S-a lasat mai greu…Acum face afaceri cu Borcea; cladiri si jucatori. Se leaga?

Mafia lui becali stie ca e ultimul tren si il exploateaza la maxim. Regulamente, cine a aruncat, l-a durut, nu l-a durut, sunt simple diversiuni. Imediat dupa meci, toate jegurile au inceput sa explice poporului stelistizat justetea celor petrecute. Televizorul nu mai suporta joi seara decat slugi ordinare: morari, cartieni, alde manolo si nasi de la b1. Suporteri deghizati in reporteri care anuntau isterizati “teroarea” la care erau supusi razboinicii in vestiarul din Giulesti. Plus invitati absolut neutri, gen gabi balint. Sapunaru o invoca in miez de noapte pe doamna Mart, si primea din studio replica de la doamna Part.
Obiectivitate? Deontologie? Forza cska!

M-a miscat o replica a lui vali moraru (sluga penala). Gabi (ii spunea el doamnei din studio), asta e fotbalul de astazi…poate doar pe vremea ta sa fi fost curat (citat aproximativ, sensul pastrat). Astea sunt reperele lor in materie de fair play si corectitudine. mizeriile steliste au ca etalon de puritate in fotbal anii ‘80. Ciuma a ramas, neagra, nu rosie. Loveste tot la comanda, probabil tot pe linie de partid. Alt partid. Asta e traditia cska. Manarie, fals si uz de fals (in propria istorie), inselaciune, furt de identitate (propria identitate), falsificare, uzurparea autoritatii, santaj, teroare. De fiecare data cu complicitatea puterii. Ca si atunci (in comunism), nu mai e vorba de fotbal si competitie, ci de instaurarea arbitrarului in fotbal. Iar vome ca diaconu demonstraza ca legalizarea prostitutiei s-a infaptuit deja.

A, sa nu uit. Scursura societatii romanesti, poporul stelist a primit cu bucurie deznodamantul. Educatia din copilarie nu se uita. Daca-mi mai vorbeste cineva de toleranta, prieteni stelisti, generalizari, marsuri in tovarasie si recunoasterea suporterului cska, vomit.
Stelist = spurcat, scursura, analfabetism istoric. Punct!

Articolul asta se vrea a fi despre respect.

Daca vrei sa fii respectat, respecta-te tu insuti! Nu e suficient, evident, dar e necesar. Cu alte cuvinte, daca acorzi propriei persoane respectul cuvenit, poti spera sa ai repectul altora. Altfel, e inutil sa pretinzi respect de nicaieri.

Niciodata un meci nu mi-a provocat atata lehamite ca meciul cu cska. Prea “batran” fiind, am plecat de la stadion in momentul in care militienii ne-au invitat la o plimbare pe la sere ca sa intram pe nustiuunde in nustiuce loc. Instinctul de conservare mi-a spus ca trebuie sa plec, pentru ca jandarmii aia ori nu stiu ce fac ducandu-ne in cealalta jumatate de peluza, ori stiu exact ce fac. Nefiind dornic de senzatii atat de tari, am inteles ca e de preferat sa vad (macar) repriza a doua din fotoliu, fara ca eventualele vanatai sa ma impiedice.

Niciodata nu am facut diferentieri intre rapidisti. Rapidismul e o calitate atat de rara in ziua de azi, incat ea trebuie apreciata la orice individ. Cunoscatori mult mai profunzi decat mine ai fenomenului, au segmentat in timp suporterii in doua mari categorii: “ultra” si “cetateni”. Pentru mine, rapidisti sunt si unii si ceilalti. Cu totii au importanta lor in fenomenul Rapid. Ce a facut meciul de ieri? A reusit sa “creeze” alte doua subcategorii: rapidistii care intra la meci si rapidistii care raman la porti.

La Craiova in ‘97 am fost vreo 7.000. La Timisoara asta vara vreo 4.000. Si nu s-a pus problema ca cineva sa ramana pe-afara. In ghencea alta data umpleam peluza. Ultima data la 3-3-ul lui Niculae, singurul rapidist care (poate cu exceptia lui Sumudica) se mai invarte in cercurile oficiale ale Rapidului. Probabil in amintirea acestor mase de rapidisti in tribune straine, exista “suporteri” care (inca) prefera sa cumpere bilete direct din ghencea sau din stefan cel mare pentru a creste astfel numarul de rapidisti din tribuna. Laudabil demers, ar spune unii. Mare gresala, vor raspunde cunoscatorii!

Cine e de vina pentru ce s-a intamplat cu cei 4-500 de rapidisti transformati in vizitatori de sere? Raspunsul e simplu si vine din “teorema” respectului cu care am inceput articolul.Nu poate fi cineva nominalizat pentru ca niste oameni au ramas pe afara. Se pot imagina insa niste demersuri care se puteau face pentru a se incerca (macar) evitarea acestui fapt.

Inaintea unui astfel de meci exista sedinta tehnica, la care participa oficialii ambelor formatii. In cazul in care traiesc pe alta lume, oficialii Rapidului trebuiau informati despre faptul ca sute bune de rapidisti au bilete in alte sectoare, iar solutia pentru ca ei sa fie instadion trebuia gasita la acea sedinta tehnica. In loc de asta, un no name oarecare, a propus la misto sa ispasim suspendarea de o etapa prin neprezentarea galeriei la meciul cu cska. Din fericire, inculpatul a reusit doar pe sfert(500/2000). Sunt convins ca omul va persevera si cu proxima ocazie va realiza un procentaj mai bun.

Ok, asta nu s-a intamplat, desi atunci cand vor, liderii suporterilor stiu sa-i gaseasca pe conducatori. Problema plutea undeva in aer si duminica la ora meciului. Solutia putea fi negociata inainte de intrarea spr sere, in numele unui grup de peste 2000 de oameni aflati pe strada, pentru ca in acel moment eram 2000 de rapidisti, nu 1500 de privilegiati si 500 de rapidisticubileteinaltesectoare.

Nici asta nu s-a intamplat. 500 de rataciti au ramas la porti si dinauntru nu s-a auzit “daaa-ti-le drumuuuu’”, un strigat pe care il auzeam in vremea in care galeria noastra traia, iar rapidisti (chiar fara bilet) ramaneau in afara vreunui stadion. In fond, e mai trendy, nu-i asa, sa te solidarizezi cu suporterii clonelor (monstroasa coalitie) in marsuri de imagine, decat sa fii alaturi de un rapidist care nu poate intra langa tine pe stadion. Nici oficialii clubului, cei care isi amintesc ipocriti de suporteri exact cum politicienii isi amintesc de alegatori, nu au sesizat ca niste rapidisti nu pot intra la meci. De fapt, atata vreme cat patronul echipei se declara mandru de gestul ruperii plasei dupa meci, cu aerul unuia care a auzit despre plasa atunci cand a vazut-o, nu te poti astepta la nimic din partea unor angajati.

Si asa m-a cuprins lehamitea, pentru ca oricat as fi incercat sa ma supar pe subtireii BGS sau jandarmi, nu ei erau de vina. In fond, eu in 15 minute am fost acasa. Baietii veniti de prin tara poate nu au ajuns nici acum. Cu 5 euro cred ca aveau pretentia sa viziteze altceva, nu serele din ghencea. De rest, unii au primit niste bastoane. Asa, spre invatare de minte, poate le intra o data in cap ca nu au ce cauta la meciurile Rapidului din Bucuresti.

E chiar atat de greu sa existe un numar de telefon sau o adresa de mail la care “provincialii”, o alta subspecie rapidista, sa-si poata rezerva civilizat bilet si de unde sa primeasca o confirmare ca vor si primi acel bilet? Si ma refer la un numar de telefon public, scris mare pe site-urile rapidiste (si slava Domnului, avem si de-astea) nu unul cunoscut doar de “initiati”…

Urmeaza Nurnberg…Presa ne povesteste de doua saptamani ca in zona vietuieste o importanta comunitate romaneasca. Teoretic, pe acolo se poate intalni increngatura “suporter rapidist de dincolo de granite”. Acest om (pana la urma) a fost anuntat in vreun fel cum si-ar putea procura bilet in mijlocul alor lui? Sau rasa (protejata prin lege) “suporter rapidist din provincie fara conexiuni la LSR, care face deplasari pe cont propriu si pacatuieste prin a locui in afara Bucurestiului” - acest om (in cele din urma) - stie cum poate cumpara un bilet din Nemtia, de preferat in sectorul rapidist? Sau daca se descurca sa ajunga pana acolo, se va descurca el sa si intre pe stadion? Patit fiind, ma gandesc ca s-or fi inventat si in germanica turnichetii…Sau, mai bine, daca tot ajunge sa isi puna intrebarea asta, se mai gandeste o data si ramane acasa…

Ei bine, toate astea, daca ar fi existat, ar fi fost dovezile incipiente ale existentei unui filon de respect. Din partea noastra pentru noi insine. In absenta lor, nu putem concluziona decat ca omul de neanderthal folosea telefonia mobila pentru ca in asezarile sale nu s-a descoperit nici un fir de cupru. Si de-aia a murit intre timp.

gheorghe, sunt convins ca sezonul asta va fi unul memorabil. intr-un fel sau altul…Am certitudinea ca sub semnul globalizarii, desi nu ne va fi niciunora usor, ne va fi practic imposibil sa il uitam, daca intelegi ce vreau sa spun…

Il mai tii minte pe nea Nicu? Primii sai ani de “domnie” au fost o adevarata relaxare. Romanul avea de toate si Romania parea sa devina un loc in care merita sa traiesti. A sfidat puterile momentului, inclusiv pe marele urs sovietic. S-a plimbat cu trasura Reginei Angliei si a dat mana cu Presedintele Americii. Apoi, totul a inceput sa se degradeze. Au aparut cozile si lipsurile. Romania a devenit cenusie. Blocurile gri. Coarda s-a intins prea mult si intr-un final a pleznit. Oponentii regimului au inceput sa paraseasca tara pentru a nu infunda puscaria. Comentariile erau inabusite de un excelent aparat represiv. Cenzura controla perfect toate canalele de comunicare. Prietenii i-au devenit dusmani. La inceput razlete si timide, vocile care il contestau s-au inmultit, devenind un urias cor. Era totusi sigur ca nu i se poate intampla nimic. Cand a inceput sa i se intample, nu a vrut sa creada ca era vorba despre el. Elicopterul nu a reusit sa-l duca decat pana la Targoviste.

Nu vi se pare ca ghita al nostru seamana izbitor cu defunctul dictator?

E adevarat, gheorghe sugruma un club, nu o tara, dar o face cu talentul de dictator al ceausescului. A intrat in scena pe cal alb, parand salvatorul unui club interbelic istovit de 45 de ani de regim comunist. A intuit ca Rapiul ii va fi o excelenta trambulina. Si-a asociat imaginea cu cea a celui mai bun antrenor roman al momentului - Lucescu sr. Si a intrat in centrul atentiei. Marii rechini au intrat in expectativa, masurandu-l de la distanta pe noul venit. A facut cateva transferuri scumpe, dovedindu-si nepriceperea si lipsa de experienta (B. Andone, Frasineanu). A “invatat” din greseli, ratand din chitrosenie jucatori ca Mutu si Chivu.

Usor-usor lumea Rapidului s-a intors cu susul in jos. Unul cate unul, rapidistii s-au indepartat de club, alegand pribegia sau dizidenta. Locul lor a fost luat de demagogie si ipocrizie. Cei care il priveau cu respect au inlocuit lauda cu mistoul. A aparut specia de rapidist contestatar. Acoperit repede de un campionat norocos sau un nesperat traseu european. Stadionul a devenit gri iar prezentul Rapidului cenusiu.

Coarda s-a intins prea mult. Prea multa umilinta, prea multe lipsuri. Masa de oameni se misca. Valurile sunt tot mai mari, iar gheorghe simte asta. Incearca demagogic sa stea de vorba cu noi. “acest mesaj este o ultima incercare de dialog”… Dupa ultimul mesaj, mai apare inca unul , mai gretos, mai libidinos. Raspunsurile incriminatorii dispar, cenzurate in cel mai pur stil comunist. Ii este frica, e evident. Se simte incoltit, insa refuza inca sa vada dimensiunea haului in care sta sa paseasca.

Supercupa trebuie sa fie pentru gheorghe acel miting din decembrie. Din nefericire pentru el, pe 23 August nu va ateriza nici un elicopter. Si urmeaza Tragovistea.

 PS - primul comment este postarea unui rapidist, fost junior al Rapidului, postare cenzurata de fostul utecist pe blogul sau. de la ea trabuie sa inceapa orice comentariu

Spuneam intr-un material anterior ca trebuie sa judecam campania de transferari la finalul ei. Atunci credeam ca Boloni va fi antrenorul Rapidului. Acum, cand stiu ca nu Loti va antrena in Giulesti, va invit sa comentam impreuna si sa tragem niste concluzii.

Boloni nu e Hizo. Cu tot respectul, nici Bergodi. Nici orice alt antrenor din campionatul nostru. Lucescu senior a ajuns la Rapid intr-un moment nefericit al carierei sale. Un moment care nu se va mai repeta. Nu ca l-as vrea pe senior inapoi, dar asta e o alta poveste. Boloni e din categoria Lucescu. Era pe bara, fara vreo oferta serioasa. Acesta era momentul de a-l readuce la Rapid. L-am ratat si va asigur ca nu vom avea o noua sansa. Nu cu gheorghe, pentru ca acum ungurul deja stie cum se pune problema in Giulesti, in anul de gratie 2007.

Eu nu cred ca gheorghe nu l-a vrut pe Boloni la Rapid. Ca a fost doar praf in ochii nostri si ai presei. Nu. gheorghe a facut mai mult decat ar fi facut pentru oricine altcineva. I-a dat bani. Si asta nu e putin cand vorbim de gheorghe. Numai ca pentru un antrenor care se respecta salariul nu inseamna totul. Mai ales atunci cand vrei sa te bati pentru titlu. Boloni nu se arunca niciodata cu capul inainte. Isi fixeaza plase de protectie, se asigura cu trei corzi inainte de face un pas. Plasa era lotul. Si a cerut garantii pentru transferuri. Pe care nu le-a primit. Ba mai mult, a vazut cum sunt adusi doi necunoscuti din Serbia, iar Bratu semneaza cu dNHAMO sub nasul lui gheorghe. Oamanii din staff erau corzile de siguranta. Din punctul lui de vedere. Erau insa si garantia pentru noi, suporterii, ca la Rapid s-ar fi inceput sa se munceasca cu adevarat Cu viziune, dupa o strategie bine pusa la punct. Boloni vroia, ca la orice club profesionist, presedinte, scouter si responsabil cu juniorii si tineretul. In afara de presedinte, ar fi adus el acei oameni. Nici macar nu trebuiau cautati. Ok, ar fi plecat odata cu el, insa am fi putut profita invatand de la ei.

Si a mai vrut ceva Boloni. Un om pe care sa se poata baza in absenta lui, si care sa-i dea ragazul necesar pentru a se acomoda cu un campionat din care a plecat de cativa ani. Macar cele sase luni pe care gheorghe le trecuse la minusuri. Ca si cum n-ar fi stiut ca minus cu plus da plus, daca plusul e mai mare. Houlier la Liverpool, Wenger la Arsenal, Mourinho la Chelsea…Lucescu la Rapid, astia nu veneau din alte campionate? Ai dracu’, totusi au avut succes. Cu tot minusul lui gheorghe. Asaaa…Cine era acel om? Sabau. Fost jucator la Rapid (apropo, probabil cel mai bun mijlocas dreapta sub tricou visiniu), om de o seriozitate comparabila numai cu cea a lui…Boloni.

Copos a inteles din asta ca trebuie sa mai plateasca un salariu, in loc sa realizeze ca Boloni ii face un nesperat bine. Cu totii ne asteptam ca Boloni sa plece dupa un prim an de contract. A mai facut-o. Rapidul ar fi insemnat o varianta de moment pentru el. Asta nu ar fi insemnat ca nu si-ar fi facut treaba bine aici. Ok. Ungurul ne dadea si solutia pentru aceasta problema - Sabau. Boloni era exact omul de la care Sabau ar fi avut enorm de invatat. Sabau ar fi fost cel care ar fi continut munca inceputa de Loti. gheorghe nu a fot capabil sa vada mai departe. Sau nu a vrut. A pus totul sub semnul banului si i-a dat iar cu minus.

Sa trecem la jucatori. Pe Boloni nu-l multumeai cu Bozovici si Boya. Lui ii trebuiau Bratu, Niculae, Contra, Rosu. Toti costau bani. Dn acest motiv nici unul nu va vni la Rapid. Nu cat timp echipa va fi a lui gheorghe. Multa lume a fost extaziata de “investitiile” de anul trecut ale lui gheorghe. Haideti sa facem o lista, bine? Sapunaru, Griffits, Zicu, Mazilu, Lazar, Ganea.

Prima observatie. Jucatorii lui Siman (Mazilu, Lazar), Iacob (Griffits, Sapunaru) sau liberi de contract/imprumutati (restul). Pentru cine nu stie, Siman si Iacov sunt doi oameni de calibrul lui gheorghe. Siman ii seamana atat de bine incat i-a devenit si fin. Deci, afaceri in familie. Adica in Famiglie. Asa a ajuns Griffo sa coste 1 mil EUR (!!!!!). In fond, cu cine sa spele Iacov niste lovele, daca nu cu gheorghe? Mazilu - 700k, 900k, dar cine mai stie? Oricum banii astia nu s-au platit niciodata. Socoteala lui gheorghe e simpla. Banii de cumparaturi vin din vanzari. Fondul de salarii nu creste, ci se redistribuie. Exemplu: a plecat Badoi - avem 550k (sau cati or fi de fapt) si 120k EUR salariu disponibil pentru noi achizitii. Sa retinem ca banii de pe Badoi sunt inca in cont, pentru ca “sarbii” au venit moca.

Ce nume s-au vehiculat pana acum la Rapid? Bratu (il vroia Loti, iar gheorghe in vroia pe ungur), Niculae (il vroia lumea si gheorghe s-a facut ca vrea sa-l aduca), Herea (culmea, Iacov!), Balan (culmea, Siman!) si inca un sarb liber de contract de prin Franta. Salarii pentru ei avem de unde, doar au plecat Badoi, Moldovan, Ganea, Zicu. Apopo de Zicu. A avut cateva luni la dispozitie sa-l ia pe Zicu. A reusit un interlop semianalfabet (Victor Becali) ce nu a reusit gheorghe. Ma rog, varul lui tundeoaie a dat si niste bani pentru asta, sport la care gheorghe are scutire de la doctor.

N-am nimic cu Bergodi, omul a veni sa munceasca cinstit intr-o tara straina. Sa castige un ban. Un italian care a invatat sa antreneze in Romania. Bergodi este insa dovada ca gheorghe nu poate si nu vrea sa faca performanta la Rapid. Un om care nu a profitat de oportunitatea Boloni nu va duce Rapidul unde ne dorim noi. Il va stoarce pana la ultima picatura in folosul sau exclusiv. Il va folosi si il va arunca doar atunci cand nu ii va mai aduce nici un beneficiu. gheorghe nu mai “baga” demult bani la Rapid. Doar scoate. A tepuit deja pe toata lumea, astfel incat a trebuit sa se reorinteze pe alte piete pentru jucatori liberi de contract. Pana si Hizo i-a dat cu flit utecistului.

“In fiecare zi un fraier iese pe strada; important este sa te intalnesti cu el”. Din pacate, gheorghe cunoaste acest proverb si il aplica. In fiecare sezon identifica cu precizie noul fraier si il arde cu finete de laser. Ma mir sincer ca l-a “ratat” pe Penescu (omul parea sa aiba toate calitatile necesare) in afacerea Prepelita. Se pare ca pana si Mititelu stie sa plateasca.

Nu mai este nimic de asteptat. Fiecare sezon petrecut cu gheorghe la club ne impinge spre dezastru. In jurul lui gheorghe totul este putred, fals si mincinos. Tepe, discursuri de lemn si prefacatorie ieftina - e tot ce produce Rapidul in zodia Copos. Clubul e bolnav de gheorghe si numai un transplant il mai poate salva. Dar, in cazul unui transplant, organul bolnav trebuie extirpat. Uitati de performante, trofee si momente frumoase. Uitati de Rapidul vostru atata vreme cat gheorghe ramane la club. gheorghe trebuie sa plece, doar astfel avem o sansa de supravietuiere.

Unicul scop al suporterului rapidist in sezonul urmator este indepartarea lui gheorghe. Un sezon sacrificat este un pret mic in comparatie cu beneficiul alungarii parazitului. Gata cu lichelismele, am suportat destul un libidinos in Giulesti. Fiecare meci trebuie sa fie un prilej de contestare a comunistului. Si va asigur ca va pleca. Depinde doar de noi. Va rog sa va pregatiti - prima reprezentatie, Supercupa. Sper ca nu vom merge la meciul ala ca anul trecut, cand ar fi trebuit sa taxam hotia ghencista. De data asta vreau sa cred ca suporterul rapidist va lua atitudine. Pemine personal nu ma mai intereseaza nici un meci. Voi merge pe stadion doar ca sa contest mizeria din fruntea clubului.

A trecut exact o saptamana de la Finala Cupei, timp suficient pentru ca impresiile sa se decanteze iar comentariul sa fie asa cum ii sta bine unui comentariu - rational.

O sa incep cu concluzia - cea mai frumoasa deplasare de pana acum, cu mici sanse de a fi detronata in viitorul apropiat. Totul a fost perfect: drum, oras, atmosfera, trofeu si din nou drum, la intoarcere. Epilogul - in batranul Giulesti, la intalnirea cu Cupa. Doua zile, 1100 de kilometri, cateva sute de poze si amintiri de povestit nepotilor. 

Dupa saptamana meciului am ramas cu doua idei importante:

- daca a deplasat 4500 de suflete la Timisoara, spiritul Rapidul nu a murit. Cunosc totusi destui rapidisti care nu au venit la Finala Cupei datorita rezultatelor si esecurilor din campionat. Acest meci trebuie sa fie o lectie pentru noi toti - cei care am fost si cei care nu am fost acolo, deopotriva.

- Presa sportiva a ramas asa cum o stiam (per ansamblu). Adica, desi nu are gheare, tot a laba aduce. Asa, sper ca nu v-ati imbujorat. Am citit in saptamana Finalei mansete de ziar cu proverbe: “Frate-frate, da’ Cupa-i pe bani”. Sau comentarii care prevesteau (a se citi doreau) apocalipsa: “sa vedem daca “prietenia” va supravietui acestui meci”. Aceeasi confuzie voluntara intre prietenia suporterilor si cea a echipelor. Ce am vazut cu totii acolo? O atmosfera de mare meci, intr-un mare oras, populat cu suporteri care, spre cinstea noastra, ne sunt prieteni. Piata Operei, Piata Unirii, terasele de pe malul Begai, zona hotelului Boavista au fost martore ca violetul si visiniul se asorteaza. Ba chiar le sta bine impreuna la aceeasi masa. Strazile au fost pline de oameni imbracati in violet si visiniu care s-au salutat, si-au zambit si au facut poze impreuna. Ca sa arate apoi si altora cum sarbatoresc polistii si rapidistii o Finala de Cupa. Slabi de inger fiind, toate astea ne-au impresionat. Nu si pe “durii” presari, care fie au trecut cu vedrea, fie au scremut maxim trei randuri despre asta. Cu o invidie patologica. La 2-0 au asteptat probabil cu pumnii stransi finalul. Nu se poate, trebuie sa iasa de undeva Scandalul. Au sperat probabil si dupa ce galeriile au scandat numele adversarului. S-au resemnat doar cand au vazut din nou combinatia cromatica violet-visiniu scurgandu-se la fel de armonios si la finalul partidei. Tot ceea ce puteau face era sa nu spuna nimic despre asta. Despre rusinea si sentimentul de inferioritate pe care le-au trait vazandu-ne pe noi si pe ei band bere prin oras. Sau facand schimb de esarfe. Sau cantand impreuna prin terase. Sau pozand pentru turisti straini, impresionati si ei de atmosfera cu adevarat speciala.

Dupa fiecare scandal din campionat ne-au dat lectii de fair-play. Au suspendat stadioane pentru brichete, cu si fara rost. S-au aratat ingrijorati si preocupati de sanatatea fotbalului romanesc, fluturandu-ne in fata ochilor tragedia din Italia. Au intrat pe rand in casele noastre prin televizor si ne-au numit huligani si infractori. Mase de salbatici. Sandu, Dragomir, Lupescu si altii cu ale caror nume nu trebuie sa ne incarcam memoria. Ziarele le-au tinut isonul si ne-au explicat diferentele dintre suporterul roman si cel european. Sambata, 26 mai, au avut privilegiul de a vedea 4500 de rapidisti sarbatorind un eveniment fotbalistic intr-un oras violet. Si mana li s-a transformat in laba incapabila de a folosi pixul.

In nemernicia lor au trecut cu vederea si un eveniment absolut unic in fotbalul romanesc. Ideea unor suporteri a prins contur si astfel la gatul a mii de oameni a fluturat esarfa Rapi-Poli, consfintind victoria Noastra asupra Lor. Oameni cu tricouri violete sau visinii au purat cu mandrie esarfa, semn ca bolsevismul nu a distrus chiar tot ce era romanesc in fotbal. O esarfa ce va ramane unica, prin alaturarea numelor a doua echipe romanesti.

Acum trei ani am auzit comentatori cazuti in prostratie in fata imaginilor cu suporteri de la West Ham si Liverpool imbratisati prin Cardiff la Finala Cupei Angliei. Cu ce a fost diferita Timisoara de Cardiff acum o saptamana, ipocritilor? In poate cel mai frumos si mai civilizat oras din Romania s-au intalnit cei mai frumosi suporteri iar voi n-ati vorbit despre asta, mizeriilor, pentru ca v-ati simtit umiliti. Ai vostri nu erau acolo si asta a fost prea greu de suportat pentru voi.

Pe scurt si despr evenimentele verii:

gheorghe (vama) declara ca Razvan semnase cu Brasovul din 26 decembrie (ma rog, se pare ca 26 e o data importanta pentru Razvan). Dincolo de declaratie, retin satisfactia vadita a lui gheorghe de brasov, datorata faptului ca gheorghe de bucuresti a aflat asta numai dupa sase luni. Ce le scapa se pare tuturor este ca nu gheorghe a luat teapa ci Rapidul. In mod normal, a doua zi dupa prezentarea Cupei, gheorghe trebuia sa anunte numele antrenorului, nu sa viseze cai verzi pe pereti despre Razvan. Se pare insa ca revansa in plan personal a fost mai importanta pentru unii decat interesul clubului pe care sustin ca il iubesc (inca). Si ma refer aici la Razvan, pentru ca despre Vama eram de mut lamurit ca nu a fost presedintele Rapidului ci presedintele lui Razvan Lucescu.

Badoi merge la cska. E din ciclul “inevitabilul s-a produs”. Dupa ce s-au mirosit un an si mai bine, Vali si cska s-au luat cu acte. Din punctul meu de vedere, Badoi ajunsese la sfarsitul ciclului Rapid, evolutiile sale demonstrand asta. Totusi, nu la cska trebuia el sa fie vandut. Intr-un singur caz voi intelege decizia lui ghorghe de a-l vinde lui tundeoaie. Daca parte din tranzactie va fi si Szekely, jucator care ne-ar fi extrem de util. Cu alte cuvinte, daca gheorghe a pus conditia: ti-l dau pe Badoi, dar abandonezi pista Szekely. Saptamanile urmatoare ne vor lumina.

Maldarasanu vrea si el sa plece. In fotbal, ca si in viata, nu trebuie sa tragi de cineva care vrea sa plece. Maldarasanu este o pierdere numai in masura in care nu va fi inlocuit de un alt jucator. Altfel, si Malda a fost mult mai mult prietenul lui Razvan decat jucatorul Rapidului in ultimul an.

Si stiti ceva? Singura plecare care m-ar intrista cu adevarat ar fi cea a unui rapidist adevarat. A lui Rada. Marian… 

Domnilor, cu exact o saptamana inaintea Finalei Cupei Romaniei avem privilegiul de a viziona unul dintre cele mai grandioase spectacole fotbalistice din lume. Finala Cupei Angliei.

Pare fortata o comparatie intre cele doua Finale de Cupa, insa va propun acest exercitiu pentru puterea exemplului. Ceea ce m-a fermecat privind de-a lungul anilor Finala celei mai vechi competitii fotbalistice din lume este spectacolul suporterilor. Recunosc sincer ca nu sunt fanul vreunei echipe britanice (nu pot fi decat altceva decat rapidist), insa sunt un admirator infocat al suporterilor englezi. Indiferent de numele echipelor prezente in ultimul act al Cupei, Wembley-ul era colorat in mod egal de tricourile suporterilor celor doua echipe. Iar atmosfera Finalei de Cupa Angliei nu poate fi egalata. Daca in Finala se va califica o echipa de liga a IIIa, ei bine, sunt convins ca fix jumatate din cele 80.000 de locuri ale arenei vor fi ocupate de fanii acestei echipe.

Suporterul englez are un cult pentru Finala Cupei Angliei. Daca echipa favorita e calificata in Finala, weekend-ul Finalei este mai important decat Craciunul. Este prilejul unei deplasari la Londra, pntru sustinerea echiei favorite. Practic, intr-o tara in care fiecare competitie are importanta sa (inclusiv Cupa Ligii), nimic nu poate satisface mai mult orgoliul suporterului englez decat castigarea Cupei.

Observ cu tristete ca unii dintre noi au capitulat deja datorita esecurilor din campionat. Citesc chiar despre intentia unora dintre noi de a nu participa la Finala. Din pacate, absenta de la acest meci nu inseamna doar renegarea spiritului rapidist, ci chiar abdicarea de la calitatea de suporter. “Voi - pentru Cupe si flori, Noi - din pasiune pentru culori”. va amintiti acest banner? Credeti in el? Va reprezinta? Confirmati-o la Timisoara. Daca acest final de sezon va reusi sa ne tina pe 26 mai acasa, inseamna ca bannerul acela era un simplu cearsaf, mazgalit cu cuvinte demagogice. Voi, cei care nu veti veni la Timisoara din motive ce tin de vreun rezultat, joc, jucator sau antrenor, veti fi ras degeaba de suporterii cska sau dNHAMO; nu va deosebiti de ei.

Daca Anglia ar fi fost locuita de romani, probabil ca nu ar fi existat acolo decat suporteri Man Utd, Chelsea, Arsenal si Liverpool. Din fericire pentru ei, englezii isi respecta traditiile fotbalistice, iar echipa favorita este mostenire de familie. “Rapid - mostenire de familie”. Si asta  e demagogie? Rezultatele ne-au dezamagit, dar la Timisoara mergem pentru Rapid, nu pentru vreun vremelnic aciuat in Giulesti, oricare ar fi el. Din dragoste pentru culori, nu pentru culoarea ochilor celor care imbraca tricoul visiniu. La ultimul derby al orasului Manchester, stadionul era bleu, nu rosu. Drapat astfel de suporterii unei echipe care n-a castigat ABSOLUT NIMIC in ultimile doua ere istorice. De ce? Din dragoste pentru culori, de-aia!

Chelsea tocmai a ratat la mustata Finala CL si a iesit deja din lupta pentru titlu in Anglia. Mourinho e contestat si va pleca la vara. Balack si Shevchenko, adusi pe bani grei la inceputul sezonului, au deamagit crunt. Vorba unui clasic, un gol de-al lui Sheva a costat vreo 500.000 pounds. Si ce-i cu asta? Jumatate din noul Wembley va fi sambata albastru. Utd. a iesit din semifinalele CL intr-un an in care trofeul parea acontat de “diavoli”. No problem, gents, cealalta jumatate a Wembley-ului va fi rosie, pentru ca acum este vorba de Finala Cupei Angliei.

Fiecare trebuie sa aiba propria motivatie pentru a merge pe stadion la Finala Cupei. Este genul de meci care se castiga cu sufletul. In tandem, echipa-suporteri. Le puteti cere lor motivatie pentru a castiga Cupa si implicit prezenta in UEFA, in conditiile in care voi insiva nu veti gasi motivatia necesara pentru a va urca in masina, tren sau avion pentru a merge la Timisoara? Intr-un oras prieten si pe deasupra si frumos? Daca voi nu simtiti un fior gandindu-va la ziua in care veti bea o bere cu prietenii timisoreni (sa zicem in Piata Operei), inainte de a pleca spre stadion, nu inteleg cum ii puteti critica pe jucatori pentru indolenta sau implicare. Nu ii pot reprosa nimic unui fotbalist in meciul cu Otelul, daca eu, suporter al echipei refuz sa particip la Finala Cupei.

Finala este meciul pentru care faci o vizita la magazin pentru o esarfa noua, sau un tricou, sau un fular. Este meciul la care incepi sa te gandesti cu doua saptamani inainte. Visezi atmosfera si te trezesti fredonand imnul in autobuz. Si ti se face pielea de gaina. Sau nu iti cumperi nici un accesoriu nou, pentru ca il vei purta pe cel norocos, care a castigat ultimul meci important. Finala este mai mult decat un meci, este masura orgoliului unui suporter si a mandriei sale de a sustine echipa favorita. Este mandria suporteruli rapidist de astazi de a fi martor la a doua Finala de Cupa consecutiva, in conditiile in care parintii nostri se bucurau de acest eveniment o data la 10 ani sau mai bine.

Exemplul din ‘97 defineste perfect suporterul rapidist. Am pierdut campionatul la Craiova, intr-o sambata. Amintiti-va deznadejdea traita, voi cei care ati fost acolo, iar cei care nu ati prins acel meci incercati sa v-o imaginati. Trecusera exact 30 de ani de la precedentul titlu. Peste 7000 de rapidisti s-au intors acasa convinsi ca traiesc un cosmar. Miercuri, peste doar trei zile, 45.000 de rapidisti au mers pe National din orgoliu si dorinta de revansa. Pentru a castiga apoi dreptul de a se bucura ca niciodata langa batranul Giulesti.

Voi, cei hotarati sa ramaneti acasa, sau voi, cei indecisi, ganditi-va cum ar fi fost daca Rapid nu s-ar fi calificat in aceasta Finala. Cat v-ati fi dorit sa puteti fi in tribunele de la Timisoara. Ce ati fi simtit stiind ca suporterii vreunei clone s-ar fi pregatit pentru o deplasare la Timisoara. La Finala Cupei. Va puteti refuza bucuria de a fi voi acolo? Ce poate fi mai frumos decat o Finala de Cupa, intr-un stadion plin, in mijlocul unei peluze rapidiste?

Daca nu aveti incredere in aceasta echipa, sau in acesti jucatori, sau in acest antrenor, sau in acesti conducatori, am o veste buna: neincrederea voastra nu e un motiv de a nu merge pentru Rapid la Timisoara. Intr-un moment deloc favorabil al istoriei acestui club, prezenta noastra pe Dan Paltimisanu este exact momentul pe care fiecare suporter adevarat il asteapta: acela cand isi poate demonstra atasamentul neconditionat pentru club, cu tot ceea ce presupune ideea de club - istorie, palmares, culori, foste glorii si vechi generatii de suporteri.

Si pentru ca tot am adus vorba, macar pentru acei suporteri care poate nu s-au bucurat decat de o singura Finala castigata in viata lor si tot ar trebui sa ne luam fularul si tricoul si sa mergem la Timisoara. Pentru un meci in care te simti intr-adevar SUPORTER.

Nu voi scrie nimic despre ultimul meci, la fel cum nu voi scrie nimic nici despre ultimile trei meciuri ale Rapidului din acest campionat. Nu are rost si vreau sa explic de ce.

Campionatul este un obiectiv ratat, indiferent la care dintre sub-obiectivele sale ne-am raporta - tilul de campioana, vicecampioana (participanta la preliminarii CL), sau locul trei (calificant in UEFA). Comentarea deci a oricarui meci in acest moment nu mi se mai pare un demers care sa aduca beneficii. Stim care sunt lacunele, stim care sunt carentele, cu totii avem propria parere despre ce ar trebui facut.

A vorbi acum despre gheorghe, Razvan, sau sistem de joc inseamna energie irosita. E clar ca nimic nu se va schimba inainte de 26 mai. Daca va fi sa plece, Razvan nu o va face inainte finala Cupei, lotul e acelasi, sistemul nu se va schimba. Ei bine, da, gheorghe este si va fiacelasi indiferent de rezultatele din ultimile trei etape.

Va propun sa ne concentram energia pentru Timisoara. Discutiile despre eventuale esecuri in ultimile trei etape nu vor face altceva decat sa ne afecteze entuziasmul ce trebuie sa ne duca pe toti in tribunele de pe Dan Paltinisan. Acela este meciul care trebuie sa ne uneasca pe toti in jurul numelui Rapid. Disecand tactica echipei, atitudinea jucatorilor sau strategia conducerii vom ajunge sa privim resemnati finala in fata televizorului, or acesta este cel mai rau lucru care se poate intampla Rapidului in acest sezon.

Avem timp berechet dupa 26 mai sa le vorbim pe toate. Si probabil o vom face imediat dupa ultimul fluier al Finalei. Dar haideti sa ne gandim acum NUMAI la Cupa. Este trofeul cel mai drag Rapidului si rapidistilor si cu totii meritam o finala frumoasa. Iar o finala la Timisoara nu poate fi frumoasa fara (macar) o peluza rapidista. Iar noi trebuie sa umplem aceasta peluza, indiferent ca vom veni din Bucuresti sau de aiurea.

Din acest moment, pentru noi campionatul s-a incheiat. Nu mai exista. Avem in fata un meci cat un sezon. Nu trebuie sa mergem acolo cu capul jos sau macinati de indoieli. E o sarbatoare la care trebuie sa fim cu toii martori oculari. Iar victoria in asemenea cazuri e o chestiune de atitudine.

CAMPIONATUL S-A INCHEIAT. CU TOTII LA TIMISOARA!

Meciul de la Cluj ne-a aratat clar si fara echivoc unde suntem. A fost ca un rezumat al sezonului.

Va mai amintiti? Trebuia sa fie un sezon al revansei, ne imaginam un an al Rapidului. Declaratiile jucatorilor si antrenorilor ne alimentau increderea. Echipa juca deja de doi ani impreuna, iar Razvan avusese timp berechet sa-si predea ideile tactice. Grupul era, nu-i asa, unit… Toate premizele pentru ca visul sa devina realitate.

Acum ne gandim la schimbari. Suntem furiosi pe toata lumea. Conducatori, antrenori, jucatori. Cred insa ca de data aceasta problema nu este la jucatori. Marcam meci de meci insa nu castigam puncte. Marcam doua, trei goluri, acasa ori in deplasare, dar obtinem in cazurile fericite un meci egal. Atacul merge, apararea ne ingroapa, asta ar fi concluzia de bun simt.

Intrebat fiind daca sistemul cu trei fundasi nu este unul riscant, Razvan a raspuns ca, dimpotriva, in teorie este unu sistem mai sigur decat cel clasic cu patru fundasi, deoarece cei doi mijlocasi de banda coboara atunci cand este nevoie, formand impreuna cu cei trei “clasici” o linie de cinci. Cu alte cuvinte, un sistem care ar asigura superioritatea atat in atac, cat si in aparare. Ce se intampla in realitate? Chiar cei doi mijlocasi de banda sunt raspunsul. Badoi si Perja. Doi oameni trecuti de treij’ de ani, fortati de sistemul tactic sa are benzile terenului. Atac-aparare, aparare-atac.

Jucatorul ideal este inalt, bine facut, tehnic si cu viteza. Nu toti jucatorii sunt ideali, de aceea probabil au aparut specializarile pe posturi. Un mijlocas lateral poate sa nu fie inalt, insa trebuie sa aiba viteza si tehnica. Unui stoper ii acepti tehnicitatea scazuta, dar nu poti face rabat de la gabarit.

Nu voi insista in cazul Perja - un jucator despre care nu voi spune niciodata nimic rau. Perja, fost stoper, face in fiecare meci maxim din ceea ce poate. Nu poate fi blamat pentru limitele sale. Nu el a ales sa fie mijlocas stanga. Sistemul il forteaza sa alerge in fata, sustinand atacul si apoi sa revina in spate pentru a acoperi flancul apararii. De aceea in acest sistem mijlocasii laterali alearga (cel putin in teorie) cel mai mult. Si obosesc, Mai ales cand sunt trecuti de 30 de ani, nu au viteza si trebuie sa anihileze spiridusi gen Semedo. Ce se intampla cand Perja nu mai face fata ritmului? Il expune si pe fundasul central de pe partea sa, in cazul nostru Rada.

Rada a avut un sezon cel putin bun la National, jucand in alt sistem. Rada nu se lauda nic el cu o tehnica de invidiat si nici viteza nu e o calitate a sa. Cand Perja e depasit de mijlocasii adversi, Rada devine si el o victima. Nu face fata vitezei si tehnicii. Daca vrei sa il umilesti pe Rada, pune-l sa faca alergari unu la unu cu Semedo.

Badoi. a venit in Giulesti ca varf. A fost piston pe dreapta ani buni. Cam cat sa mai poata si omul asta? Greseste centrari? Cu siguranta da. Nu se mai repliaza? Se vede cu ochiul liber. Pentru ca nu mai poate. Fizic nu mai rezista sistemului. Ajunge in fazele de atac deja obosit in marginea careului advers, iar centrarea gresita e o consecinta fireasca. La fel de firesc, obosit fiind, nu mai poate veni inapoi si il expune pe stoperul de pe partea sa, Marius, vitezei si driblingurilor mijlocasilor adversi. In meciul de ieri, Badoi a avut nenumarate faze in care nu a coborat, sau nu a coborat la timp.

Suntem singurii care jucam in acest sistem, toti au avut timp sa ne invete si sa ne citeasca. Cred ca oric antrenor din Romania stie din ce minut obosesc Perja si Badoi. Cu ce gen de faze ii poti forta pe Rada si Constantin sa greseasca. Cred sincer ca sistemul folosit cu incapatanare de Razvan a facut victime in lotul Rapidului. Badoi e una dintre ele. Cu un fundas in spate, Badoi ar obosi mult mai putin in aparare, ir calitatea jocului sau ofensiv ar creste. Cu un mijlocas stanga adevarat (nu Perja), dublat de un fundas stanga de meserie, Rada nu ar mai fi expus de atatea ori si forta sa greseasca in dueluri unu la unu cu oameni mult mai rapizi si mai tehnici decat el. Rada s-a ridicat la National pentru ca acolo facea ce stia. Juca in centrul apararii, fara a trebui sa acopere si flancul. Constantin este in aceeasi situatie.

Daca stiti vreu jucator de banda capabil sa alerge 90 de minute fata-spate, 40 de meciuri pe an, suanti-l pe Razvan. Daca nu, sunati-l pe tatal sau, sa vedem de ce a renunta el insusi la aceasta asezare… Sa presupunem ca il transferam pe Szekely. Omul asta a incantat in cateva meciuri ca mijlocas lateral. Dati-i toata banda doar lui, puneti-i in carca si faza defensiva (ca fundas) si veti sfarsi intrebandu-va de ce brusc la Rapid nu mai arata nimic din jocul sau bun de la Galati…

Indiferent de rezultatul finalei de cupa, Razvan trebuie sa plece. Ar fi fost excelent ca si presedinte, insa a ales meseria tatalui sau. Toate calitatile sale il recomanda pentru postul pe care l-a ocupat atunci cand Rapid acastigat ultimul titlu. A continua cu un antrenor incapabil sa scape din propria sa capcana, este o sinucidere asumata.

Iar daca Sabau nu poate, sau nu vrea sa vina, ce parere aveti despre Moldovan?

De la meciul cu cska incoace incerc sa inteleg ce se intampla. Unde gresim si de ce. Sezoanele trec unul dupa celalalt iar noi comitem senini aceleasi greseli an de an. “A invata din propriile greseli” - iata un proverb care in Giulesti nu se aplica.

Partea buna este ca schema clubului nu e deloc stufoasa. Daca o scuturi putin, raman doar trei nume pe care le poti lua la intrebari: Razvan, Zotta si Gheorghe. Un prenume, un nume si un gheorghe. Hai sa vedem ce au de spus fiecare.

Razvan - se retine in sarcina “inculpatului” pierderea mai multor lupte. Meciuri adica. Am putea sa-i punem in carca chiar batalii de anvergura unui sezon ratat. Dar nu razboiul. In fond, e doar un antrenor. Poate gresi tactica, asezarea, schimbarile, un transfer, poate fi in pana de inspiratie. Dar un antrenor nu poate pune in pericol istoria unui club. Mai ales atunci cand vorbim despre omul care a contribuit cel mai mult la imaginea clubului in ultimii ani. Un titlu ratat, o neparticipare in cupele europene, un loc 3, sau 8 nu sunt evenimente de care sa depinda existenta unui club. Nici chiar a unuia din vesela noastra tara.

Razvan a facut si bine si rau. De fapt, a cam facut de toate. A fost jucator, a fost presedinte, a fost antrenor. A jucat ofensiv, s-a retras la 1-0, a jucat cu trei fundasi, a fost egalat de prea multe ori pe final de meci, a fost purtator de cuvant (si a purtat bine cuvintele), a fluturat steagul visiniu in ghencea. A jucat meciuri pentru istoria clubului, dar n-a avut parte de meciuri decisive. Mult mai multe bune decat rele. Peste 10 ani il vom saluta pe strada. Vom simti respect pentru el, chiar daca ne vom aminti ca meciul cu cska nu a fost decisiv, sau ca ne trezeam cu Rada in teren cand ne era lumea mai draga.

Verdict? Nu el se face vinovat de declinul clubului, nu el ne-a legat de picior ghiuleaua care ne trage la fund.

Zotta - Nu ne vom pierde mult timp cu el. Zotta e o sluga, iar o sluga nu poate face erori capitale. Sluga are atributii, nu isi asuma responsabilitati. Nu are idei si nu este imaginativ. Sluga poate face mici greseli (accepta o brigada nepotrivita). Sluga va face ceea ce i se comanda si va avea grija sa nu-si supere stapanul. Stapan pe care il va injura si caruia ii va dori raul. Si pe care il va parasi atunci cand un alt stapan ii va oferi mai mult. Pentru ca sluga nu este neaparat si credincioasa. Sluga slujeste cu trupul si cu mintea, nu se implica sentimental.

Totusi, Zotta, caci despre el vorbim, ar trebui sa fie mai putin evaziv atunci cand este intrebat despre eventuala sa plecare la cska. Pentru ca numai un stapan nebun poate pastra langa el o sluga cu ganduri de tradare. Evident, cu rezerva ca totul poate fi doar un zvon aruncat de Jiji pentru a intarata spiritele in curte unei contracandidate. Cu atat mai mult sluga ar trebui sa fie indignata si sa dezminta zvonul cu iz de uneltire. Si iar imi amintesc de dulceagul “Vali, ne vedem in finala” aruncat asa, ca de la fost arbitru la fost arbitru. Din aceeasi generatie. Cu aceleasi apucaturi.

Verdict - sluga. E prea mic ca sa ia asupra sa declinul Rapidului.

Gheorghe - zis si rebrandare. Fost utecist, da’ pe bune. Fost dinamovist, ca si cum simpatiile fotbalistice se pot schimba ca preferintele politice.  

A incercat prima rebrandare pe el insusi. Stiti bancul cu individul pe care il chema Ion Cacat? Ei bine, omul cu pricina a facut demersurile necesare pentru a-si schimba numele. Solicitarea i-a fost aprobata si a fost chemat pentru intocmirea actelor necesare. Si cum vrei sa te numesti, omule? -  a fost intrebat. Andrei Cacat, domnule, ca Ion e nume de taran… Si uite-asa, pe principiul asta, Gheorghe a devenit George.

Veti crede probabil ca daca aia a fost prima rebrandare din viata lui gheorghe, cea despre care ne povesteste de vreo trei luni incoace ar fi a doua. Ei bine, va inselati. Din nefericire, gheorghe a rebrandat deja Rapidul. Si nu peste noapte, ci in ani buni. De cand a preluat clubul. A schimbat imaginea clubului si valorile sale. A modificat radical perceptia acestuia in “piata” fotbalistica. A comunicat constant si consecvent noile valori pentru a fi sigur ca ele vor prinde radacini in constiinta consumatorului de fotbal.

Parafrazand celebrul “Statul sunt eu”, gheorghe s-a trezit intr-o zi spunand “Rapidul sunt eu”. Iar noi am simtit atunci furie si lehamite. Din pacate insa, gheorghe avea dreptate. Acest Rapid e chiar el. Pentru ca, asta e realitatea, Rapidul este identificat cu toate actiunile sale. Rapidul este chitrosul care plateste cativa lei ministeruui transporturilor pentru baza sportiva. Urandu-l pe gheorghe, cei de la minister urasc Rapidul. Si ne mai miram ca unii isi iau stadioanele in concesiune iar noi nu putem. Rapidul este cel care “uita” sa-si plateasca datoriile catre jucatori emblematici: Stanciu (il urmaream la antrenamente pe baiatul cu coada promovat de Constantin la echipa mare), Pancu, Iencsi, Niculae. Oameni care si-au pus amprenta pe Rapidul postrevolutionar. Pai daca Niculae sau Pancu au fost inselati, haideti sa ne imaginati cum au plecat altii, cu nume mai putin rezonante. Rapidul a inselat alte cluburi la transferuri de jucator. Rapidul nu a platit cota parte din transferurile internationale. Rapidul a facut fals in acte la transferul lui Bratu. Rapidul a bagat la puscarie un om la Iasi pentru a salva cateva sute de mii de dolari din transferul lui Pancu. Rapidul sunt eu. Avea dreptate gheorghe… Rapidul asta e chiar el!

A tolerat diversiunea Rapid=tigan lansata la inceputul anilor 90. Nu pare deloc interesat de faptul ca nu numai clonele, ci si alte cluburi (vezi Poli, CFR), au inceput sa faca pasi seriosi in planul marketing-ului sportiv. Fan-shopul, Rapid mobilul si locomotiva sunt tot atatea dovezi de nesimtire si dezinteres. Nu, nu de bani e vorba (sau de lipsa acestora) pentru aceste trei “proiecte”. Cu cateva zeci de mii de euro (nu multe) ele puteau fi rezolvate. Nesimtirea este singurul raspuns valabil.

Sigur ca numarul de spectatori de pe Giulesti se datoreaza mai multor cauze. Externe si interne. Insa in capul listei cauzelor interne se afla gheorghe. Pentru ca Rapidul e el. Imaginea Rapidului este propria lui imagine. A devalizat imaginea clubului in folosul sau si a contaminat Rapidul cu nuantele inchise ale caracterului sau. In plus, a separat complet fotbalul de celelate sporturi, ca si cum spiritul Rapidului s-ar fi regasit doar pe stadion, nu si in sala. Apropo, mai stie cineva ca Rapid are doua Cupe ale Campionilor Europeni la volei masculin? Primele cupe ale campionilor la sporturi de echipa din Romania? Ca Rapid are trei cupe europene la handbal feminin? Cele mai multe din Romania? NU. Se stie in schimb ca suporterii Rapidului sunt tigani. Apropo, ca marele stelist Gatu e produsul Giulestiului, mai stie cineva?

Craiova e prima echipa in semifinalele unei competitii europene, cu toate ca Rapid s-a calificat in finala CEC - cea mai importanta competitie europeana a vremii. Ca veni vorba de olteni, mai spune cineva ca Oblemenco a inceput fotbalul de performant la Rapid? Ca regretatul Valentin “Zimbru” Stanescu l-a luat de la o echipa sateasca si l-a adus in Giulesti? Toata lumea vorbeste despre Lita Dumitru - jucatorul cska. Lita, produs al Rapidului, a luat campionatul cu Rapid, a jucat la Mundial legitimat fiind la Rapid si a fost apoi luat cu japca la cska. Titi Dumitriu, asimilat de toata lumea cu cska a inceput fotbalul la Rapid si a trecut la (evident) cska odata cu stagiul militar. S-a intors in Giulesti la schimb cu …Lita Dumitru.

Tot fotbalul romanesc graviteza in jurul lui cska si dNHAMO. De 17 ani noi nu vorbim despre noi. Se spune ca tarele unui regim pot fi inlaturate intr-o perioada de timp egala cu cea a existentei respectivului regim. Romania a stat 50 sub comunisti si verifica afirmatia de mai sus. Probabil ca daca gheorghe ar pleca azi, Rapidului i-ar trebui mai mult de un deceniu pentru a-si reveni.

Si nu e suficient sa traim din istorie si trecut. Ele ajuta imaginea clubului si stau la baza traditiei acestuia. E nevoie de rezultate mai mult ca niciodata. Iata un alt aspect care pare sa nu-l intereseze pe marinarul gheorghe. N-a avut parte de vant bun ca sa revina la tarm la timp; din pacate vantul totusi l-a adus… Ma tem ca e nevoie de o furtuna pentru ca era gheorghe sa se incheie. Iar in meteorologii de la DNA nu am pic de incredere…

Am intrat in saptamana meciului cu CSKA - de ceva timp am renuntat la numele “Steaua” atunci cand vorbesc despre ei. Este poate cel mai important meci pentru suporterul rapidist, chiar daca exista voci care sustin ca n-ar fi unul decisiv…
Din punctul meu de vedere, meciul de duminica este mai mult decat un simplu meci. Este mai mult decat o confruntare sportiva. Craiova, Bistrita, Cluj, Sportul, Constanta…toti sunt adversari. CSKA si dNHAMO sunt altceva. Prin origini si istorie, cele doua clone sunt dusmanii Rapidului si ai rapidismului.

De ce clone? De ce CSKA? Stim cu totii? Haideti sa mai vedem odata filmul.

La Moskova e frig. Ninge al dracului de mult. Dar e si ceva bun in asta. Ai toate conditiile sa inveti sa skiezi.
In 1901, un Mare Duce - ministru adjunct (intamplator de interne), semneaza actul de nastere al Societatii de Ski Amator (sau ceva de genul asta) - OLLS in limba rusa. Se vede treaba ca rusii inca de la inceputul secolului trecut erau foarte tari la initiale…
In 1911 in cadul OLLS ia fiinta si sectia de fotbal. Culori - tricou albastru navy, sorturi albe.
Intre timp, in 1918 are loc revolutia rosie. Comunistii vin la putere, nu doar in politica, ci si in sport. In 1923 OLLS este preluat de armata, schimbandu-si si numele in OPPV (v-am spus ca rusii au o slabiciune pentru initiale…) - organizatia centrala de sport a armatei rosii. Culorile raman aceleasi.

In 1928 armata rosie implineste 10 ani. Pentru ca evenimentul sa nu treaca neobservat, prin ordin special al comisarului poporului (!) ia fiinta Casa Centrala a armatei rosii (CDKA). Toate echipele fostei OPPV preiau acest nou nume, inclusiv echipa de fotbal.
Casa Centrala a Armatei…rosii - va suna cumva cunoscut?

In 1939 rusii au o revelatie. Ia stai, tovarase…adica noi suntem echipa armatei rosii, ma-ntelegi..rosii…si jucam in albastru-alb?!?!? Le-au fost necesari 21 de ani, dar s-au prins. Astfel, din acel an de gratie, tricourile au devenit (evident) rosii, iar sorturile albastre.
La loc de cinste, pe tricou, a aparut si steaua ca emblema. Exact steaua de pe epoletii armatei sovietice. Pentagrama care reprezenta gradele ofiterilor. Imaginatia este la ea acasa.

1951. O noua schimbare de nume. Casa Centrala a Armatei rosii se transforma in Casa Centrala a Armatei Sovietelor - CDSA. Numitor comun exista, nu va speriati - Casa Centrala a Armatei. Ne grabim sa ajungem in zilele noastre, In fond, nu despre acest CSKA vrem sa povestim…

1957. Denumirea se schimba din nou - clubul sportiv cental al ministerului apararii - CSK MO.
In fine, in 1960, ostasii rusi isi gasesc linistea si aleg sa-si numeasca echipa simplu si tandru: clubul sportiv central al armatei - CSKA. Fara soviete, fara rosii, fara nimic…in fond, toata lumea stia despre ce era vorba.

Sa ne intoarcem in micul Paris. Incepand din vara lui ‘44, Romania a inceput sa intre in ghearele hidrei bolsevice. Pe ecranele patriei a inceput sa ruleze filmul prost pe care rusii il priveau din ‘918. Doar ca la Bucuresti cadrele rulau mult mai repede; deja exista now-how, deja existau specialisti care sa faca totul posibil. Modelul sovietic a fost importat si in sport.

1947. Ia fiinta Asociatia Sportiva Armata Bucuresti. ASA. Asa cum ii sta bine unui bastard cu tata suspus, ASA este inscrisa direct in prima liga, beneficiind de desfiintarea echipei Carmen (a industriasului Mociornita) de catre autoritatile comuniste ale vremii. Salvat de la retrogradare prin metode specifice (acel ASA nu avea valoare de prima liga), copilul din flori al sportului comunist este rebotezat. Astfel, incepand cu anul urmator - 1948 - echipa se numeste … CSCA - Clubul Sportiv al Armatei. Culorile? rosu si albastru. Stema? Steaua sovietica.

Ati mai auzit undeva numele asta? Cateva paragarafe mai sus. Ca sa glumim putin, se pare ca nu Steaua este clona lui CSKA, ci CSKA este clona Stelei, din moment ce rusii s-au numit CSKA abia in 1960, in timp ce pe Dambovita era deja un CSCA inca din 1948.

Steaua are toate, dar absolut toate elementele care definesc o clona. Nu e vorba despre o asemanare a chipului, ci de o coincidenta a ADN-ului.
Aceeasi paternitate (armata comunista), acelasi nume (CSCA/CDKA), aceleasi culori, aceeasi stema. Culmea, rusii au o fila nepatata in istoria lor. Echipa de fotbal, formata in 1911, in democratie, a intrat in mod fair in competitiile vremii. Clona din Bucuresti a pus din prima secunda de viata bocancul in gura principiului de competitie sportiva, intrand direct in prima liga. Mai mult, folosindu-se de metode ce se vor dovedi in timp specifice, clonele vor evita retrogradarea pentru a-si continua monstruoasa existenta in sportul romanesc.

Sa revenim la geneza CSKA-ului romanesc. Am inteles cine sunt parintii spirituali. Totusi, cui a apartinut mana din care a fost zamislita CSCA? Da, exact…cine a semnat actul de nastere, recunoscand bastardul?

Ne raspunde ganditorul mm stoica. Facut (presedinte) la apelul bocancilor, mm se simte dator sa repereze onoarea Stelei, inventandu-i o noua istorie. Ma rog, sluga stie pe ce se bazeaza, si anume pe nivelul de cultura negativ al populatiei steliste, dispusa sa imbratiseze orice teorie mai mult sau mai putin evolutionista din care sa lipseasca maimuta (bolsevismul). Citatul este aproximativ, insa pastreaza ideea marelui intelectual stelist. Zice asta asa:
“Steaua a fost infiintata de ofiteri romani fara legatura cu regimul comunist, ofiteri ai armatei regale cu studii la Londra”
Dupa ce ne revenim din soc, luam la bani marunti elucubratiile istoricului de langa cimitir.

In 1947 nici un ofiter roman nu putea avea studii la Moscova; era prea devreme.
Cel care a semnat certificatul de nastere al Stelei se numeste Mihail Lascar. General, militar de cariera.
Lascar este una dintre figurile constroversate ale Armatei Romane. A luptat pe frontul de est contra rusilor pana in noiembrie 1942, moment in care a cazut prizonier. Desi se stie despre el ca a luptat impotriva armatei rosii pana in momentul capturarii, Lascar s-a intors in Romania in calitate de comandant al diviziei Horia, Closca si Crisan. Ca si divizia Tudor Vladimirescu, aceasta unitate era alcatuita din soldati romani cazuti in prizonierat rusesc.
Ambele unitati au fost folosite ca si instrumente armate de sustinere a guvernului Petru Groza, guvern marioneta impus de sovietici la 6 martie 1945.
Datorita acestui fapt, Mihail Lascar a fost numit mistru de razboi, calitate din care a semnat infiintarea Stelei.
Acesta este ofiterul fara nici o legatura cu regimul comunist care a facut-o pe Steaua. Cu mana lui. Dar nu prin propria vointa, pentru ca, desigur, Lascar nu avea nici o treaba cu fotbalul. Lascar l-a recunoscut pe micul CSCA. Adevaratul sau tata este generalul (cam multi generali in povestea asta, nu?) Susaikov, reprezentantul URSS in comisia aliata de control instituita in Romania dupa ‘45. Daca reprezentatii aliatilor in aceasta comisie s-au roit repede, lasandu-ne (conform intelegerii) pe mana rusilor, Susaikov a ramas doi ani, pana in octombrie ‘47.
Elocvent este discursul tatalui lu’ CSCA la plecarea sa din Romania: “Plecand de aici, purtam in inima noastra increderea ca poporul roman, popor frate poporului rus, va pastra in veci prietenia si recunostinta marelui popor sovietic”.

Dragi rapidisti, ei sunt cei cu care jucam duminica. Nu stiu de ce ii urati voi, eu insa ii urasc pentru tot ce au reprezentat in sportul romanesc de la infiintare si pana acum.
In plus, acum ii urasca pentru ca ei nu sunt altceva decat barometrul starii de sanatate a societatii noastre. Si pentru ca acum aceasta reprezinta un mediu propice, parazitii s-au inmultit exagerat si periculos.
Mai mult ca oricand este datoria noastra de rapidisti sa le cunoastem adevarata istorie si sa le-o promovam. Pentru ca numai astfel vom putea stopa propagarea molimei.